ciprianionescu.com

M-am intors ieri de la Budapesta. Am fost acolo trei zile pentru evenimentul Sensation White (The World’s Leading Dance Event).

Line-up-ul a fost impresionant:

• 22h30 Hamvai P.G. vs Barany Attila
• 23h25 Sebastian Ingrosso
• 00h50 Fedde le Grand
• 02h15 MEGAMIX
• 02h45 Paul Oakenfold
• 04h10 Sander Kleinenberg
• 05h35 Mauro Picotto

Pe la sfarsitul prestatiei lui Paul Oakenfold m-am carat ca nu mai puteam sta in picioare. Am fost beat muci deoarece nu am inteles ca paharelele in care se servea whiskey nu erau paharele de shot-uri. Le-am vazut asa mici si le-am baut cam shot-uri. Erau de fapt de 40-50 ml si mi-am facut stomacul varza. Am mai stins si cu bere, all in all am baut pana nu mai puteam sa beau nici apa fara sa borasc.

Evenimentul a fost foarte bine organizat. Totul a fost psihedelic: luminile, muzica, oamenii. 20 de mii de oameni imbracati in alb. M-am simtit ca in filmul The Island (exceptand partea cu furatul de organe). Budapesta a fost minunata, abia astept sa strang bani sa mai bag o sesiune de shopping.

Cand ma intorceam acasa am descoperit in playlist o piesa foarte interesanta dar la care nu ajungeam niciodata pentru ca tot puneam playlist-ul de la inceput.

Eram undeva prin Libertatii, bagam viteza spre casa pentru ca a inceput sa se faca frig. Din greseala mi-am setat playerul pe shuffle si am ramas blocat ca nu incepuse piesa care ma asteptam eu. Prima reactie a fost sa o schimb, dar, avand mainile ocupate am zis … What the hell ? Ce naiba le-am mai pus in playlist daca nu le ascult. Mi-am continuat drumul pe muzica lui Henry Purcell . Am ascultat roundeau-ul din Abdelazar sau The Moor’s Revenge. De fapt o “versiune” modificata de catre Dario Marianelli si interpretata de catre Jean-Yves Thibaudet. Piesa se gaseste in coloana sonora a filmului Pride and Prejudice din 2005.

O combinatie bizara de urban si boem, singurul lucru lipsa a fost sa bage cineva cutitul in mine sa ma jefuiasca pentru ca de auzit oricum nu auzeam daca se apropia cineva de mine avand in vedere ca ascult foarte tare. Una peste alta, experienta a fost interesanta. Nu ma asteptam ca 2 concepte atat de diferite sa se imbine atat de bine: muzica simfonica si aerul insipid, lipsit de vigoare, fara energie si forta vitala al orasului.

De ceva vreme in playlist-ul meu cursorul de pozitie se misca mai des pe ultimele albume ale interpretelor Roisin Murphy si Dolores O’Riordan. Amandoua au facut parte, fiecare dintr-o formatie care la vremea respectiva mi-a facut placere sa le ascult piesele: Roisin Murphy fosta solista a formatiei MOLOKO si Dolores O’Riordan fosta solista a formatiei The Cranberies » Read more after the jump →

Tracklist :

1. Dark Road
2. Love Is blind
3. Smithereens
4. Ghosts In My Machine
5. Womankind
6. Through The Glass Darkly
7. Lost
8. Coloured Bedspread
9. Sing
10. Big Sky
11. Fingernail Moon

Mi s-a parut putin prea … gospel pentru mine albumul dar din experienta stiu ca muzica interpretata de Annie Lenox o gust doar dupa vreo 2-3 ascultari. Vocea exceptionala nu si-a pierdut absolut nimic din rezonanta ce a consacrat-o pe artista ca diva pop.